consistaverb
con-sis-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A fi alcătuit din anumite părți, elemente sau componente; a se compune din ceva.
„Proiectul constă în mai multe etape de lucru."
verb intranzitiv
2A avea ca esență sau ca trăsătură principală un anumit lucru; a se rezuma la ceva.
„Succesul constă în perseverență și muncă asiduă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Se conjugă cu auxiliarul 'a fi' la timpurile compuse. Forme: eu consist, tu consist, el consistă, noi consistăm, voi consistați, ei consistă. Participiul: consistat.
Sinonime
constaa se compunea se rezumaa se reduce
Expresii și locuțiuni
a consta în — a fi alcătuit din, a avea ca elemente componente
Etimologie
Din franceză 'consister', latină 'consistere'.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' dublu? Nu, doar un singur 's' în mijloc: 'consista', nu 'conssista'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'consistă' cu 'ă' final.