Definiții
substantiv neutru
1Dorință sau pornire subită, adesea nejustificată, de a face sau de a obține ceva; toană, fiț, moft.
„Copilul a avut un capriciu și a refuzat să mănânce supă."
substantiv neutru
2Atitudine sau comportament schimbător, imprevizibil, adesea specific unei persoane dificile.
„Capriciile vremii ne-au stricat planurile de excursie."
substantiv neutru
3Lucrare artistică (muzicală, literară) de formă liberă, plină de fantezie și originalitate.
„Compozitorul a scris un capriciu pentru vioară, plin de virtuozitate."
Expresii și locuțiuni
a-și face un capriciu — a-și satisface o dorință neînsemnată, de moment
capriciile sorții — întâmplările neprevăzute, schimbările bruște ale destinului