conlucrătorsubstantiv
con-lu-cră-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care lucrează împreună cu altele la o activitate, un proiect sau o sarcină comună; colaborator.
„Fiecare conlucrător al echipei a adus idei valoroase pentru proiect."
substantiv masculin
2Persoană care contribuie la realizarea unei lucrări, a unei publicații sau a unei cercetări, alături de alții.
„Ea este o conlucrătoare apreciată la revista școlii."
Gramatică
Forma feminină: conlucrătoare. Se folosește cu sens de colaborator, dar subliniază ideea de efort comun și coordonare.
Expresii și locuțiuni
a fi conlucrător — a lucra împreună cu cineva, a colabora eficient
Etimologie
Din prefixul con- (împreună) + lucrător (cel care lucrează), după modelul francez 'collaborateur' sau latin 'collaborare'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-', și cu 'ă' în interior: conlucrător. Atenție la greșeala frecventă 'conlucrator' (fără ă).