conlocuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › conlocuitor

conlocuitorsubstantiv

con-lo-cu-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care locuiește împreună cu alții în același loc, în aceeași casă sau în aceeași regiune.

„Conlocuitorii mei de la cămin sunt foarte prietenoși."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

conlocuitori

Articulat

conlocuitorul

Forma feminină: conlocuitoare. Se folosește adesea cu sensul de 'vecin' sau 'coleg de locuință'.

coleg de locuințăvecin coabitant

Din franceză 'cohabitant' sau din latină 'conlocutor', format din 'con-' (împreună) și 'locuitor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la grupul 'locu' – nu 'locui'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.