conjuratadjectiv
con-ju-rat
Definiții
adjectiv
1Care a fost evitat sau îndepărtat printr-o formulă magică sau printr-o rugăciune (despre spirite, primejdii, boli etc.).
„Furtuna a fost conjurată de vraja bătrânei din sat."
adjectiv
2Care a fost prevenit sau evitat printr-o acțiune promptă (despre un pericol, o criză).
„Pericolul de inundație a fost conjurat prin construirea digului."
substantiv masculin
3Persoană care a participat la o conjurație, adică la un complot sau o uneltire secretă împotriva cuiva (mai ales a unei autorități).
„Conjurații au fost descoperiți și pedepsiți de rege."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a conjura'. La feminin: 'conjurată', plural: 'conjurate'. Ca substantiv, se folosește mai ales la plural: 'conjurați'.
Antonime
provocatatrasacceptat
Expresii și locuțiuni
a conjura pericolul — a evita sau a îndepărta o primejdie printr-o acțiune rapidă
Etimologie
Din franceză 'conjuré', latină 'coniuratus' (participiu trecut de la 'coniurare' = a jura împreună, a complota).
Se scrie corect: Se scrie cu 'j', nu cu 'g': 'conjurat', nu 'congurat'. Atenție la diacritice: 'conjurat' (cu 'â' în 'conjurat'? Nu, este 'conjurat' cu 'u', nu 'conjurât' – forma corectă este 'conjurat' cu 'u' scurt).