confirmativ - definiție, sinonime, exemple

DEX › confirmativ

confirmativadjectiv

con-fir-ma-tiv

Definiții

adjectiv

1Care confirmă, care întărește o afirmație sau o dovadă; care servește la confirmare.

„Rezultatele testelor au fost confirmative pentru diagnosticul medicului."

Gen

masculin/neutru

Număr

singular

Plural

confirmativi (masc.), confirmative (neutru/fem.)

Articulat

confirmativul (masc. sg.), confirmativa (fem. sg.)

Adjectiv invariabil în grade de comparație? Se poate folosi și ca substantiv (rar).

infirmativnegativcontrazicător

Din franceză confirmatif, latină confirmativus.

Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la grupul 'rm' și la finalul '-tiv'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.