confiaverb
con-fi-a
Definiții
verb tranzitiv
1a încredința cuiva o taină, un secret sau o problemă personală, având încredere în discreția și bunăvoința acestuia
„I s-a confiat prietenului său cel mai bun."
verb reflexiv
2a se destăinui, a-și împărtăși gândurile sau sentimentele intime cuiva
„Ea se confiază adesea mamei sale."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu confiez, tu confiezi, el/ea confiază. La perfect compus: am confiat. Participiul: confiat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea'.
Expresii și locuțiuni
a se confia cuiva — a-și împărtăși secretele sau problemele personale cu cineva
Etimologie
Din franceză confier, latină confidere (a avea încredere).
Se scrie corect: Se scrie 'confia', nu 'confie' sau 'confia' cu 'i' dublu. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el confiază', nu 'confiează'.