condamnaresubstantiv
con-dam-na-re
Definiții
substantiv feminin
1Hotărâre judecătorească prin care cineva este declarat vinovat și i se aplică o pedeapsă.
„Instanța a dat o condamnare de cinci ani de închisoare."
substantiv feminin
2Cenzură sau dezaprobare morală puternică față de o faptă sau o persoană.
„Faptele lui au stârnit condamnarea întregii comunități."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a condamna'. Se folosește frecvent în contexte juridice și morale.
Sinonime
pedeapsăosândăblamdezaprobarecenzură
Expresii și locuțiuni
condamnare la moarte — Pedeapsă capitală, aplicată în unele țări pentru infracțiuni grave.
condamnare socială — Respingerea sau dezaprobarea unei fapte de către societate.
Etimologie
Din latină 'condemnatio, -onis' sau din franceză 'condamnation'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'mn' (condamnare), nu 'condamna-re' sau 'condamnation'. Atenție la grupul 'mn' – nu se desparte în silabe.