conciliatoradjectiv
con-ci-li-a-tor
Definiții
adjectiv
1Care are rolul de a împăca părțile aflate în conflict, de a aduce pacea și înțelegerea.
„A avut o atitudine conciliatoare în discuția dintre colegi."
substantiv masculin
2Persoană care încearcă să împace părțile în conflict, mediator.
„Conciliatorul a reușit să rezolve disputa dintre cele două firme."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forma feminină: conciliatoare.
Expresii și locuțiuni
spirit conciliator — Atitudine sau caracter care tinde să evite conflictele și să găsească soluții de compromis.
Etimologie
Din franceză conciliateur, latină conciliator.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c' și cu 'o' după 'l': conciliator. Nu confunda cu 'conciliant' (care este sinonim, dar are altă formă).