concediusubstantiv
con-ce-diu
Definiții
substantiv neutru
1Perioadă de timp în care un angajat este eliberat de la serviciu, cu drept de odihnă, de obicei plătită, conform legii.
„În fiecare vară, familia mea pleacă în concediu la mare."
substantiv neutru
2Încetare temporară a activității sau a funcției, acordată unei persoane pentru motive personale sau medicale.
„Profesorul și-a luat concediu medical pentru o săptămână."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'concedii'. Articolul hotărât la singular: 'concediul'. Se folosește frecvent cu verbele 'a-și lua' sau 'a fi în'.
Expresii și locuțiuni
a-și lua concediu — a cere și obține o perioadă de odihnă de la locul de muncă
concediu medical — perioadă de absență de la muncă din cauza unei boli, atestată de medic
Etimologie
Din franceză 'congé' (permisie, vacanță), prin intermediul latină 'comoedia'? De fapt, provine din latina 'commeatus' (permisie de a pleca), influențat de franceză.
Se scrie corect: Se scrie 'concediu', cu 'diu' la final, nu 'concedi' sau 'concediu' cu 'ț'. Atenție la diftongul 'iu'.