completivadjectiv
com-ple-tiv
Definiții
adjectiv
1Care completează; referitor la o propoziție sau un element care îndeplinește funcția de complement în sintaxă.
„Propoziția completivă este o subordonată care îndeplinește funcția de complement."
Gramatică
Adjectiv folosit frecvent în sintaxă, cu forme flexionare: completiv, completivă, completivi, complete.
Expresii și locuțiuni
propoziție completivă — Subordonată care îndeplinește funcția de complement față de verbul sau elementul regent.
Etimologie
Din franceză complétif, latină completivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'pl', nu 'complitiv'.