complementaradjectiv
com-ple-men-tar
Definiții
adjectiv
1Care completează, care se adaugă pentru a forma un întreg; care este în relație de complementaritate cu altceva.
„Unghiurile complementare au suma de 90 de grade."
adjectiv
2Care se referă la complement (în gramatică) sau la relația dintre elemente care se completează reciproc.
„În propoziție, cuvântul 'de lemn' are rol complementar față de substantivul 'masă'."
Gramatică
Plural
complementari (masc.), complementare (neutru/fem.)
Articulat
complementarul (masc. sg.), complementara (fem. sg.)
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Are forme pentru feminin: complementară, plural: complementare.
Expresii și locuțiuni
unghiuri complementare — Două unghiuri a căror sumă este de 90 de grade.
culori complementare — Culori care, amestecate, dau alb sau negru, sau care se intensifică reciproc când sunt alăturate.
Etimologie
Din franceză complémentaire, latină complementaris.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'm', nu 'complemantar'. Atenție la grupul 'men'.