compătimitoradjectiv
com-pă-ti-mi-tor
Definiții
adjectiv
1Care simte compătimire, adică milă și înțelegere față de suferința altora; plin de compasiune.
„Profesoara a fost foarte compătimitoare cu elevul care își pierduse bunica."
adjectiv
2Care exprimă sau trădează compătimire.
„I-a aruncat o privire compătimitoare, dar nu a spus nimic."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: compătimitoare (feminin singular), compătimitori (masculin plural), compătimitoare (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
a fi compătimitor cu cineva — a manifesta milă și înțelegere față de necazurile cuiva
Etimologie
Din verbul 'a compătimi' (a simți milă împreună cu cineva) + sufixul '-tor'. Verbul provine din latinescul 'compati' (a suferi împreună).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'i' după 't': compătimitor. Nu confunda cu 'compătimit' (participiul verbului).