comiteverb
co-mi-te
Definiții
verb tranzitiv
1A face sau a săvârși o faptă (de obicei reprobabilă), o greșeală sau o crimă.
„El a comis o greșeală gravă la test."
verb tranzitiv
2A realiza o acțiune considerată negativă din punct de vedere moral sau legal.
„Poliția a descoperit cine a comis furtul."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul a comite). Participiul: comis. Gerunziu: comițând. Imperfect: comiteam.
Expresii și locuțiuni
a comite o crimă — a ucide pe cineva în mod intenționat
a comite o eroare — a face o greșeală
Etimologie
Din latină committere, prin intermediul franceză commettre.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'm', nu 'comete' (care este alt cuvânt). Atenție la forma de persoana a III-a plural: 'ei comit'.