combătutverb (participiu)
com-bă-tut
Definiții
verb (participiu)
1Formă de participiu a verbului a combate; care a fost luptat, contrazis sau respins prin argumente.
„Ideea lui a fost combătută de toți colegii."
adjectiv
2Care a fost supus unei lupte sau unei critici; înfrânt, respins.
„Un obicei combătut de autorități."
Gramatică
Plural
combătuți (masculin), combătute (feminin/neutru)
Articulat
combătutul (substantivat)
Participiu trecut al verbului a combate (conjugarea a III-a). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină.
Expresii și locuțiuni
a combate o idee — a lupta împotriva unei idei, a o contrazice
Etimologie
Din latină *combattuere, prin franceză combattre.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b': combătut, nu 'combatut'.