colectivadjectiv
co-lec-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la un grup de persoane, la o colectivitate; care este făcut de mai multe persoane împreună.
„Munca în echipă este o activitate colectivă."
substantiv neutru
2Grup de persoane organizat într-o unitate de muncă sau de studiu; colectivitate.
„Colectivul clasei noastre a câștigat premiul pentru cel mai bun proiect."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (adjectiv), neutru (substantiv)
Plural
colectivi (adjectiv), colective (substantiv)
Articulat
colectivul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, este neutru și se articulează: colectivul, colectivele.
Expresii și locuțiuni
contract colectiv de muncă — acord încheiat între angajatori și reprezentanții angajaților, care stabilește condițiile de muncă
Etimologie
Din franceză collectif, latină collectivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'o' și cu 'tiv' la final, nu 'tiv' cu 'v' dublu. Atenție la diftongul 'ie' din 'colectiv' – nu 'colectiv' cu 'e' simplu.