codrusubstantiv
co-dru
Definiții
substantiv masculin
1Pădure mare și întinsă, de obicei bătrână și deasă.
„Am mers prin codru până la izvor."
substantiv masculin
2În poezia populară, codrul este adesea personificat ca un loc cu farmec și mister.
„Frunzuliștii din codru, / Toate-mi spun să n-am dor."
Gramatică
Articolul hotărât este 'codrul'; pluralul este 'codri' (rar 'codruri').
Sinonime
pădurepădure bătrânăsălbăticiedesiș
Expresii și locuțiuni
codru de piatră — munte stâncos, abrupt
a se pierde în codru — a se rătăci sau a dispărea în pădure
Etimologie
Din latină 'quodrum' sau 'codrum', cu sensul de 'pădure', probabil de origine tracă.
Se scrie corect: Se scrie 'codru', nu 'codur' sau 'codr'. Atenție la plural: 'codri', nu 'codruri' (forma 'codruri' este rară).