clopotsubstantiv
clo-pot
Definiții
substantiv neutru
1Instrument de metal, de obicei în formă de cupă, care produce sunete prin lovirea unei limbi interioare sau a unui ciocănel exterior; folosit în biserici, școli sau ca semnal.
„Clopotul bisericii sună la fiecare oră."
substantiv neutru
2Obiect sau dispozitiv cu formă asemănătoare unui clopot, folosit pentru a acoperi sau a proteja ceva (de exemplu, clopot de sticlă pentru brânză).
„Pe masă era un clopot de sticlă care acoperea prăjitura."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'clopotele'. Este un substantiv de tipul al doilea (cu plural în -e).
Expresii și locuțiuni
a trage clopotele — a anunța ceva prin sunetul clopotelor, de obicei o sărbătoare sau o întâmplare importantă
a fi cu clopotul la gât — a fi în pericol, a fi amenințat de ceva
Etimologie
Din slavă veche 'klopot' sau bulgară 'klopot', cu sensul de 'zgomot, zăngănit'.
Se scrie corect: Se scrie 'clopot', nu 'clopott' sau 'clopet'. Atenție la grupul 'cl' și la vocala 'o' din prima silabă.