Definiții
substantiv neutru
1Mic clopot, de obicei din metal, care produce un sunet clar și subțire, folosit ca jucărie, ornament sau pentru a semnala ceva.
„Clopoțelul de la ușă a sunat de trei ori."
substantiv neutru
2Floare cu formă de clopot, de obicei albastră sau violetă, care crește în pajiști și păduri.
„În luncă am cules câțiva clopoței sălbatici."
substantiv neutru
3Sunetul produs de un astfel de obiect, folosit adesea pentru a anunța începutul sau sfârșitul unei activități (în școli, la recepții etc.).
„La ora opt, clopoțelul a anunțat pauza."
Gramatică
Diminutiv al lui 'clopot'. Se declină regulat: clopoțel, clopoțelul, clopoțelului; plural: clopoței, clopoțeii, clopoțeilor.
Expresii și locuțiuni
a-i suna clopoțelul — a-i veni o idee sau a-și aminti ceva brusc
clopoțel de gât — clopoțel mic purtat de animale (oi, vaci) pentru a fi localizate
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'o': clopoțel, nu 'clopocel' sau 'clopoțel' cu 'ț' greșit accentuat. Atenție la plural: clopoței, nu clopoțeli.