clevetitorsubstantiv
cle-ve-ti-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care vorbește de rău pe alții, care răspândește bârfe sau calomnii despre cineva.
„Clevețitorul din sat a stricat reputația vecinului său cu minciuni."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (ex: om clevetitor). Feminina este 'clevetitoare'.
Expresii și locuțiuni
a fi clevetitor — a avea obiceiul de a vorbi de rău pe alții
Etimologie
Din verbul 'a cleveti' (a bârfi), de origine slavă, probabil din bulgară sau sârbă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'cleve-', nu 'cleveți-' sau 'cleveti-'. Atenție la diacritice: 'clevetitor' (cu 'e' după 'v', nu 'ă').