clămpănitsubstantiv
clăm-pă-nit
Definiții
substantiv neutru
1zgomotul produs de lovirea repetată a unor obiecte dure, de obicei din metal sau lemn; sunet caracteristic de clămpăneală
„Se auzea clămpănitul copitelor pe asfalt."
substantiv neutru
2acțiunea de a clămpăni; zgomot făcut de cineva când mănâncă sau vorbește cu gura plină
„Clămpănitul lui la masă mă enerva teribil."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul a clămpăni, conjugarea a IV-a. Se folosește frecvent la singular, dar are și plural.
Expresii și locuțiuni
a face clămpănit — a produce un zgomot ritmic și neplăcut, de obicei prin lovirea a două obiecte dure
Etimologie
Din verbul clămpăni, forma onomatopeică, creată prin imitarea sunetului.
Se scrie corect: Se scrie cu â după clăm- și cu ă în a doua silabă: clămpănit. Nu confunda cu 'clănțănit' (zgomotul dinților).