ciocsubstantiv
cioc
Definiții
substantiv neutru
1Partea tare și ascuțită a gurii păsărilor, folosită pentru a ciuguli, a prinde hrana sau a construi cuibul.
„Vrabia are un cioc mic și puternic."
substantiv neutru
2Partea din față a unui obiect, care iese în afară, având formă ascuțită sau rotunjită.
„Ciocul ciocanului este din oțel."
substantiv neutru
3În limbaj familiar, fața sau gura unei persoane, mai ales când este proeminentă.
„Ține-ți ciocul și ascultă!"
Gramatică
Pluralul este 'ciocuri', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'ciocului'. Este un substantiv neutru cu plural în -uri.
Expresii și locuțiuni
a-și băga ciocul — a se amesteca în treburile altora, a fi băgăreț
a tăcea ca un pește (sau a-și ține ciocul) — a nu spune nimic, a păstra tăcere
ciocul mic — persoană care mănâncă puțin
Etimologie
Din slavă veche 'čok' sau din bulgară 'čok', cu sensul de 'cioc, bot'.
Se scrie corect: Se scrie 'cioc', nu 'ciok' sau 'cioc'. Atenție la plural: 'ciocuri', nu 'cioace'.