gurăsubstantiv
gu-ră
Definiții
substantiv feminin
1Deschizătura prin care omul și animalele mănâncă, beau și scot sunete; partea inferioară a feței.
„Copilul a deschis gura ca să primească lingurița cu mâncare."
substantiv feminin
2Deschizătură a unui obiect, a unui vas sau a unui spațiu, prin care se intră sau se scoate ceva.
„Gura sacului era legată cu o sfoară."
substantiv feminin
3Locul de revărsare a unui râu în mare, în lac sau în alt râu.
„Gura Dunării se varsă în Marea Neagră."
substantiv feminin
4Persoană care trebuie hrănită; membru al familiei (adesea la plural).
„Are cinci guri de hrănit."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'guri'. Articolul hotărât la singular: 'gura'. Are forme de genitiv-dativ: 'gurii' (singular) și 'gurilor' (plural).
Sinonime
bocăcavitate bucalădeschizăturăorificiugâtlej
Expresii și locuțiuni
a-și lua gura la purtare — a vorbi obrăznicii, a răspunde necuviincios
a-i veni cuiva gura la gură — a vorbi mult și fără rost
a-și ține gura — a tăcea, a nu vorbi
gura lumii — bârfele sau părerile oamenilor
Etimologie
Din latină 'gula' (gât, gură), prin intermediul limbii latine vulgare.
Se scrie corect: Se scrie 'gură' cu 'ă' la final, nu 'gura' (forma articulată). Atenție la diacritice: 'gură' are 'ă' cu accent circumflex.