chirăiverb
chi-ră-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete ascuțite și subțiri, caracteristice păsărilor (mai ales rândunelelor) sau unor animale mici.
„Rândunelele chirăie pe sub streșini la apus."
verb intranzitiv
2A scoate sunete scurte și repetate, asemănătoare unui piuit, uneori pentru a atrage atenția.
„Puii de găină chirăie când își caută mama."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu chirăi, tu chirăi, el chirăie, noi chirăim, voi chirăiți, ei chirăie. Participiu: chirăit. Gerunziu: chirăind.
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul emis de păsări.
Se scrie corect: Se scrie cu â după ch, nu cu î: chirăi, nu chirîi. Atenție la forma de persoana a III-a: el chirăie (nu chirăe).