certărețadjectiv
cer-tă-reț
Definiții
adjectiv
1Care se ceartă adesea, căruia îi place să se certe; gâlcevitor.
„Vecinul nostru este un om certăreț și nu se înțelege cu nimeni."
substantiv masculin
2Persoană care se ceartă frecvent, care caută scandal.
„Certărețul din clasă a fost mustrat de învățătoare."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: certăreață, plural feminin: certărețe.
Expresii și locuțiuni
fire certăreață — Caracterul unei persoane care se ceartă ușor, care caută conflicte.
Etimologie
Din verbul a certa + sufixul -ăreț, după modelul altor adjective care exprimă o însușire caracteristică.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după t, nu cu â: certăreț, nu certâreț. Atenție la plural: certăreți, nu certărețe (pentru masculin).