ceaușsubstantiv
ce-a-uș
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care îndeplinește funcția de șef sau conducător al unui grup, mai ales în context militar sau administrativ; termen folosit în trecut pentru a desemna un subofițer sau un funcționar.
„Ceaușul striga comenzile soldaților în timpul exercițiilor."
substantiv masculin
2În unele contexte, persoană care supraveghează sau organizează o activitate, un fel de maistru sau șef de echipă.
„Ceaușul de la fabrică verifica dacă muncitorii respectau programul."
Gramatică
Cuvânt de origine turcă, folosit mai ales în perioada otomană și în trecutul istoric. Se declină regulat: un ceauș, doi ceauși.
Expresii și locuțiuni
a fi ceauș peste cineva — a supraveghea sau a controla pe cineva, a avea autoritate asupra cuiva
Etimologie
Din turcă 'çavuș', care însemna 'sergent' sau 'mesager'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ce' la început, nu 'ciauș' sau 'ceaușe'. Atenție la diacritice: 'ceauș' cu 'ș' final.