ceafăsubstantiv
cea-fă
Definiții
substantiv feminin
1Partea posterioară a gâtului, între cap și spate.
„I-a dat o palmă peste ceafă."
substantiv feminin
2Partea de sus a gâtului la animale, în special la cai sau vite.
„Calul avea o coamă lungă pe ceafă."
Gramatică
Forma articulată hotărât este 'ceafa', iar pluralul este 'cefe'.
Expresii și locuțiuni
a-și pleca ceafa — a se supune, a accepta umilința
a da cuiva peste ceafă — a lovi pe cineva în partea din spate a gâtului
Etimologie
Din latină 'cervix' sau din slavă, dar forma actuală provine din latină 'cervicem'.
Se scrie corect: Se scrie 'ceafă' cu 'ea' și cu 'ă' la final, nu 'ceafă' cu 'e' sau 'ceafă' cu 'â'.