căscăundsubstantiv
căs-că-und
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cască des sau într-un mod exagerat, adesea din plictiseală sau oboseală.
„La ora de matematică, căscăundul din bancă nu mai putea să-și țină ochii deschiși."
substantiv masculin
2Termen folosit pentru a descrie pe cineva care este neatent sau care se plictisește ușor.
„Profesorul l-a mustrat pe căscăundul care nu asculta lecția."
Gramatică
Cuvântul este format prin derivare de la verbul 'a căsca' cu sufixul '-und', similar cu 'năzdrăvan' sau 'puturos'. Se folosește mai ales în registrul familiar sau ironic.
Sinonime
căscătorplictisitmofluzleneș
Expresii și locuțiuni
a fi un căscăund — a fi o persoană care se plictisește ușor, care nu este atentă
Etimologie
Derivat din verbul 'a căsca' (din latină 'cascare') cu sufixul '-und', care formează substantive care desemnează persoane cu o anumită trăsătură.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'u' după 'sc': căscăund. Nu confunda cu 'căscând' (gerunziul verbului a căsca).