cartilajsubstantiv
car-ti-laj
Definiții
substantiv neutru
1Țesut conjunctiv elastic, de culoare albăstruie, care formează unele părți ale scheletului (urechi, nas, articulații) și are rol de amortizare și susținere.
„Cartilajul din genunchi protejează oasele la mișcare."
substantiv neutru
2La animale, partea albă și elastică din unele organe, folosită uneori în alimentație (de exemplu, la urechi sau la nas).
„Câinele roade cu plăcere cartilajul de la os."
Gramatică
Se declină: cartilaj, cartilajul, cartilaje, cartilajele. Pluralul este regulat.
Sinonime
țesut cartilaginosgrăsime (în limbaj popular, incorect)
Expresii și locuțiuni
cartilaj de creștere — Zonă de cartilaj din oasele copiilor și adolescenților, responsabilă de creșterea în lungime a oaselor.
Etimologie
Din franceză cartilage, care provine din latină cartilago.
Se scrie corect: Se scrie cartilaj, nu cartilagiu sau cartilaj. Atenție la grupul de litere: cartilaj, cu 'i' după 't'.