ossubstantiv
os
Definiții
substantiv neutru
1Fiecare dintre piesele dure și rezistente care alcătuiesc scheletul corpului la om și la animale.
„Osul coapsei este cel mai lung din corpul uman."
substantiv neutru
2Materialul dur din care sunt făcute aceste piese, folosit uneori pentru obiecte sau unelte.
„În trecut, oamenii foloseau osul pentru a face ace și harpoane."
Gramatică
La plural are formă neregulată: oase. Articulat hotărât: osul, oasele.
Expresii și locuțiuni
a avea os de vână — a fi puternic, rezistent
a-i rămâne osul în gât — a fi împiedicat să spună ceva, a rămâne blocat
Etimologie
Din latină 'os, ossis'.
Se scrie corect: Se scrie 'os', nu 'oas' sau 'oase' la singular. Atenție la plural: 'oase', nu 'osuri'.