cântatverb
cân-tat
Definiții
verb (participiu)
1Acțiunea de a produce sunete muzicale cu vocea sau cu un instrument; forma de participiu a verbului a cânta.
„Am cântat o melodie frumoasă la petrecere."
substantiv neutru
2Faptul de a cânta; cântare, interpretare vocală sau instrumentală.
„Cântatul păsărilor mă trezește în fiecare dimineață."
Gramatică
Gen
neutru (ca substantiv)
Plural
cântate (ca substantiv, rar)
Participiu trecut al verbului a cânta (conjugarea I). Ca substantiv, se articulează: cântatul, cântatului.
Expresii și locuțiuni
a-i cânta cuiva în strună — a fi de acord cu cineva, a-l linguși
Etimologie
Din latină cantatus, participiul lui cantare.
Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) și cu un singur t: cântat. Nu confunda cu 'cântat' (verb) și 'cântat' (substantiv).