Definiții
substantiv neutru
1Regulă sau normă stabilită de autoritatea bisericească, care trebuie respectată de credincioși.
„Preotul a explicat canonul postului înainte de Paști."
substantiv neutru
2Ansamblu de texte sau cărți considerate autentice și acceptate de Biserică (în special Biblia).
„Canonul biblic include cărțile Vechiului și Noului Testament."
substantiv neutru
3În muzică, compoziție în care o melodie este imitată la intervale regulate de timp de alte voci.
„La ora de muzică am cântat un canon cu trei voci."
substantiv neutru
4Pedepsire sau mustrare aspră, uneori sub formă de post sau rugăciuni, impusă de duhovnic.
„După spovedanie, duhovnicul i-a dat un canon de trei zile de post."
Expresii și locuțiuni
a-i da cuiva canon — a pedepsi pe cineva, a-l mustra aspru
a fi în canon — a fi supus unei pedepse sau unei reguli stricte
Etimologie
Din grecescul 'kanōn' (κανών), care înseamnă 'regulă, normă, măsură'.
Se scrie corect: Se scrie 'canon', nu 'canon' cu 'k' sau 'cannon'. Atenție la plural: 'canoane', nu 'canonuri'.