candoaresubstantiv
can-do-a-re
Definiții
substantiv feminin
1Însușirea de a fi curat la suflet, nevinovat, sincer; puritate morală.
„Candoarea copilului îi impresiona pe toți."
substantiv feminin
2Încredere naivă, sinceritate deschisă, lipsită de viclenie.
„Privea lumea cu o candoare care o făcea vulnerabilă."
Gramatică
Plural
candoare (rar, poetic)
Este un substantiv defectiv de plural în uzul curent; pluralul este rar și literar.
Expresii și locuțiuni
cu candoare — cu sinceritate și nevinovăție, fără gânduri ascunse
Etimologie
Din franceză candeur, latină candor, -oris (strălucire, puritate).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'c' și cu 'o' după 'nd': candoare, nu 'candoare' sau 'candore'.