călugăr - definiție, sinonime, exemple

DEX › călugăr

călugărsubstantiv

că-lu-găr

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care trăiește într-o mănăstire, dedicată vieții religioase, respectând reguli stricte de rugăciune și ascultare.

„Călugărul de la mănăstirea din deal este cunoscut pentru bunătatea lui."

substantiv masculin

2În trecut, călugăr putea fi și un cărturar care copia manuscrise sau preda în școlile mănăstirești.

„Călugărul copia cu grijă cărțile vechi în biblioteca mănăstirii."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

călugări

Articulat

călugărul

Forma feminină: călugăriță. Se declină regulat, cu articol hotărât -ul.

mirean laic

a trăi ca un călugăr — a duce o viață simplă, retrasă, fără plăceri lumești

Din slavonă kalugerŭ, care provine din greaca bizantină kalogeros, însemnând 'bătrân frumos' sau 'bun'.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după l și cu ă înainte de r: că-lu-găr. Greșeală frecventă: 'calugar' fără diacritice.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.