calificativsubstantiv
ca-li-fi-ca-tiv
Definiții
substantiv neutru
1apreciere sau notă acordată cuiva pentru o activitate, un comportament sau o lucrare; caracterizare
„Elevul a primit un calificativ foarte bun la purtare."
adjectiv
2care califică, care arată o însușire sau o trăsătură
„Adjectivul este o parte de vorbire calificativă."
Gramatică
La plural: calificative. Articulat hotărât: calificativul. Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul.
Expresii și locuțiuni
a da un calificativ — a aprecia, a caracteriza pe cineva sau ceva
Etimologie
Din franceză qualificatif, latină qualificativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'a' și cu 'tiv' la final: calificativ, nu 'calificativ' cu 'q'.