apelativsubstantiv
a-pe-la-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Cuvânt sau expresie folosită pentru a numi sau a chema pe cineva; termen de adresare.
„„Domnule” este un apelativ politicos folosit în vorbirea formală."
substantiv neutru
2În lingvistică, nume comun (substantiv comun) care desemnează o clasă de ființe, obiecte sau noțiuni, spre deosebire de numele propriu.
„Cuvântul „copac” este un apelativ, în timp ce „Stejarul” poate fi un nume propriu."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv în sintagme precum „nume apelativ”.
Sinonime
termen de adresarenume comundenumire
Expresii și locuțiuni
apelativ de adresare — Cuvânt folosit pentru a te adresa cuiva, cum ar fi „domnule”, „doamnă”, „prietene”.
Etimologie
Din franceză appellatif, latină appellativus.
Se scrie corect: Se scrie cu „a” la început și cu „tiv” la final, nu „apelativ” cu „e” după „p” (greșit: „apelativ” este corect, dar atenție la dublul „l” – de fapt, are un singur „l” în „apelativ” – verifică: a-p-e-l-a-t-i-v, nu „apellativ” cu doi „l” – deși etimonul are doi „l”, în română se scrie cu un singur „l”.)