călăritsubstantiv
că-lă-rit
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a călări; mers sau deplasare pe cal.
„Călăritul este un sport frumos și sănătos."
substantiv neutru
2Arta sau deprinderea de a călări un cal.
„Ea a învățat călăritul la școala de echitație."
Gramatică
Se folosește adesea ca substantiv verbal, provenit de la verbul 'a călări'.
Expresii și locuțiuni
a fi bun la călărit — a avea abilități bune de a călări caii
Etimologie
Din verbul 'a călări', derivat din 'cal' + sufixul '-ări'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'â' în interior: călărit, nu 'calarit' sau 'călarit'.