cacofoniesubstantiv
ca-co-fo-ni-e
Definiții
substantiv feminin
1Îmbinare de sunete sau cuvinte care produce un efect neplăcut la auz, o sonoritate dizgrațioasă.
„Fraza „Al nostru nenea” conține o cacofonie."
substantiv feminin
2În muzică, succesiune de sunete discordante, nearmonioase.
„Orchestra a produs o cacofonie îngrozitoare la repetiție."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ie, plural în -ii. Se folosește frecvent în analiza stilistică a textelor.
Expresii și locuțiuni
a face cacofonie — a produce un sunet sau o îmbinare de cuvinte neplăcute la auz
Etimologie
Din franceză cacophonie, care provine din greaca veche kakophonia (kakos = rău, phōnē = voce, sunet).
Se scrie corect: Se scrie cu „c” la început și cu „f” în interior, nu „cakofonie” sau „cacofonie” (greșit: „cacofonie” cu „k”). Atenție la plural: cacofonii (cu doi „i”).