butășiverb
bu-tă-și
Definiții
verb tranzitiv
1A umple sau a astupa găurile, crăpăturile sau îmbinările cu un material (de obicei, câlți sau pastă) pentru a etanșa sau a fixa ceva.
„Tâmplarul a butășit geamul cu câlți ca să nu intre aerul rece."
verb tranzitiv
2A bate sau a lovi pe cineva (în limbaj familiar), adesea cu pumnii sau cu obiecte.
„Băiatul l-a butășit pe coleg pentru că l-a jignit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu butășesc, tu butășești, el butășește; participiul: butășit. Are și sens figurat, familiar.
Expresii și locuțiuni
a o butăși — a o încasa, a fi bătut (în limbaj familiar)
Etimologie
Probabil din substantivul 'butăș' (câlți, material de etanșare), de origine slavă sau bulgară, cu sensul de a astupa cu câlți.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't', nu 'butași'. Atenție la diacritice: butăși, nu butasi.