Definiții
substantiv neutru
1Cicatricea lăsată de tăierea cordonului ombilical, situată în mijlocul abdomenului.
„La bebeluși, buricul trebuie îngrijit cu atenție până se vindecă."
substantiv neutru
2Partea centrală a unui fruct (de obicei la mere sau pere), de formă rotundă, care conține semințele.
„Am tăiat mărul și am scos buricul cu semințe."
substantiv neutru
3Punctul central al unui obiect sau al unei suprafețe; mijloc, centru.
„Statuia a fost amplasată chiar în buricul pieței."
Expresii și locuțiuni
a fi buricul pământului — a se considera sau a fi considerat centrul atenției sau al lumii
a-și scoate buricul la soare — a se odihni, a lenevi