buraverb
bu-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A cădea în picături foarte mici și dese (despre ploaie, zăpadă etc.); a burnița.
„Afară bura ușor, dar nu era nevoie de umbrelă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu bur, tu buri, el/ea bură; perfect compus: am burat. Se folosește impersonal (burează) sau cu subiectul 'ploaia'.
Expresii și locuțiuni
a-i bura (cuiva) în gât — a-i fi sete, a-i seca gura
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'bura' (furtună) sau din latină 'bura' (ploaie măruntă), influențat de onomatopee.
Se scrie corect: Se scrie 'bura', nu 'burea' sau 'buraa'. Atenție la diacritice: 'bura' cu 'u' simplu.