bunicăsubstantiv
bu-ni-că
Definiții
substantiv feminin
1Mama tatălui sau a mamei cuiva; femeie în vârstă, considerată cu respect și afecțiune.
„Bunica mea face cele mai bune plăcinte."
substantiv feminin
2Termen familiar și afectuos pentru o femeie în vârstă, nu neapărat rudă.
„Bunica de la colț îmi zâmbește mereu."
Gramatică
Se declină: o bunică, două bunici; articulat hotărât: bunica; vocativ: bunică! / bunicuțo!
Sinonime
bunăbunicuțămamaiebababătrâna
Expresii și locuțiuni
a avea o bunică de aur — a avea o bunică foarte bună și iubitoare
bunica cu coada — expresie regională pentru o plantă sau o jucărie, dar și o poreclă afectuoasă
Etimologie
Din latină *avunica, diminutiv de la avus (bunic), prin intermediul slavonului sau al limbilor slave.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: bunică, nu bunicî. Atenție la forma articulată: bunica (nu bunică).