bulucsubstantiv
bu-luc
Definiții
substantiv neutru
1Grup mare de oameni sau de animale care se înghesuie sau se mișcă dezordonat; mulțime, gloată.
„La ora de vârf, în autobuz s-a format un buluc de călători."
substantiv neutru
2În expresia 'a se face buluc' – a se aduna într-o grămadă, a se înghesui.
„Copiii s-au făcut buluc în jurul bradului de Crăciun."
Gramatică
Se folosește mai ales la singular, în construcții ca 'în buluc' sau 'buluc de lume'.
Antonime
singurătateizolare
Expresii și locuțiuni
a se face buluc — a se aduna mulți oameni într-un loc, înghesuindu-se
în buluc — în grup mare, dezordonat, înghesuit
Etimologie
Din turcă buluk (grup, ceată), intrat în română prin intermediul slavonei sau direct din turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'u' final: buluc, nu 'buluk' sau 'buluc' cu altă vocală.