buimăcit - definiție, sinonime, exemple

DEX › buimăcit

buimăcitadjectiv

bui-mă-cit

Definiții

adjectiv

1Care este zăpăcit, amețit, dezorientat, de obicei din cauza unei lovituri, a unei boli sau a unei emoții puternice.

„După ce a căzut de pe bicicletă, a rămas buimăcit câteva minute."

adjectiv

2Care este uluit, surprins într-atât încât nu mai poate gândi clar.

„La vestea neașteptată, a rămas buimăcit și nu a mai știut ce să spună."

Gramatică

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

buimăciți

Articulat

buimăcitul

Adjectiv participial de la verbul 'a buimăci'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: buimăcită (sg.), buimăcite (pl.).

Sinonime

amețit zăpăcitdezorientatuluitnăucittulburat

Antonime

treaz lucidorientatcalm

Expresii și locuțiuni

a rămâne buimăcit — a fi copleșit de o emoție sau de o veste, rămânând fără reacție

Etimologie

Din verbul 'a buimăci', probabil de origine expresivă, legat de senzația de buimăceală.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după b: buimăcit, nu 'buimacit' sau 'buimicit'.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „buimăcit"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit