Definiții
substantiv feminin
1Fâșie de material textil, elastic sau de piele, care se poartă peste umăr pentru a susține sau a fixa ceva (de exemplu, o geantă, un rucsac, o uniformă).
„Breteaua rucsacului s-a rupt în excursie."
substantiv feminin
2Fâșie îngustă de material care ține pantalonii sau fusta, trecând peste umeri (suspendere).
„Costumul lui avea bretele elegante."
substantiv feminin
3Fâșie de material care face parte din sutien, trecând peste umăr.
„Breteaua rochiei i-a alunecat de pe umăr."
Etimologie
Din franceză bretelle, care provine din latină *bractella, diminutiv al lui bractea (fâșie de metal).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r': bretea, nu 'brătea'. Atenție la plural: bretele, nu 'bretele' cu accent greșit.