brănuiverb
bră-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a da de mâncare, a hrăni (mai ales animalele)
„Dimineața, bunicul brănuiește găinile din curte."
verb tranzitiv
2a întreține, a susține material pe cineva
„El își brănuiește familia cu munca sa."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme regulate: eu brănuiesc, tu brănuiești, el brănuiește. Participiul: brănuit.
Expresii și locuțiuni
a-și brănui familia — a asigura traiul zilnic al familiei
Etimologie
Derivat din substantivul 'brană' (hrană), cu sufixul verbal -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b', nu 'brânui' sau 'branui'. Atenție la forma corectă: brănuiesc, nu brănuesc.