brâncăsubstantiv
brân-că
Definiții
substantiv feminin
1Mână sau labă (la animale), folosit adesea în expresii pentru a indica puterea sau agresivitatea.
„L-a prins cu brânca de guler."
substantiv feminin
2În limbaj popular, mâna omului, mai ales când este mare sau puternică.
„Are niște brânci cât niște lopeți."
Gramatică
Forma de plural este brânci, iar articulat hotărât la singular este brânca. Se folosește frecvent în expresii regionale.
Expresii și locuțiuni
a pune brânca — a pune mâna pe ceva, a apuca cu forța
a da cu brânca — a lovi cu mâna sau cu laba
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la *brъnka*, cu sensul de 'mână, labă'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: brâncă, nu brîncă. Atenție la plural: brânci, nu brâncăi.