bosumflaverb
bo-sum-fla
Definiții
verb reflexiv
1a se supăra, a se încrunta, a-și arăta nemulțumirea printr-o expresie a feței
„S-a bosumflat când a aflat că nu merge la film."
verb tranzitiv
2a face pe cineva să se supere sau să se întristeze
„Vorbele lui au bosumflat-o pe fetiță."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu forme regulate. La perfect compus: am bosumflat, ai bosumflat etc. Se folosește frecvent cu pronume reflexiv: a se bosumfla.
Sinonime
a se supăraa se încruntaa se posomorîa se întrista
Expresii și locuțiuni
a se bosumfla ca un copil — a se supăra exagerat, ca un copil răsfățat
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de 'bos' (umflat, umflat de supărare).
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'bo', nu 'bosumfla' cu 'z'. Atenție la grupul 'umfl' – nu 'umfla' cu 'n'.