bortăsubstantiv
bor-tă
Definiții
substantiv feminin
1Gaură, scobitură într-un obiect sau într-o suprafață.
„În copac era o bortă mare, unde se adăpostea o veveriță."
substantiv feminin
2Deschizătură, gaură într-un perete sau într-un acoperiș.
„Prin borta din acoperiș intra apa de ploaie."
Gramatică
Se folosește frecvent în limbajul popular; poate avea sens figurat pentru o situație dificilă (a fi într-o bortă).
Antonime
umflăturăproeminență
Expresii și locuțiuni
a fi într-o bortă — a fi într-o situație dificilă, fără ieșire
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'borta', cu sensul de 'gaură'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' și cu 'ă' la final: bortă, nu 'borta' (forma articulată este 'borta', dar cuvântul de bază are 'ă').