bonsubstantiv
bon
Definiții
substantiv neutru
1Talon sau bilet care dă dreptul la o reducere, la o primire de marfă sau la o sumă de bani.
„Am primit un bon de reducere la supermarket."
substantiv neutru
2Chitanță sau notă de plată eliberată de un aparat de marcat electronic.
„Nu uita să iei bonul fiscal de la casă."
substantiv neutru
3Titlu de valoare emis de stat sau de o instituție, care poate fi convertit în bani sau în bunuri.
„Guvernul a emis bonuri de valoare pentru sprijinul familiilor."
Gramatică
Se declină regulat, cu pluralul 'bonuri'.
Expresii și locuțiuni
bon de masă — tichet acordat angajaților pentru a-și achita masa la restaurant sau pentru a cumpăra alimente.
bon de ordine — document care atestă ordinea într-o listă sau într-o coadă.
Etimologie
Din franceză 'bon' (bilet, tichet), care provine din latină 'bonus' (bun).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o', nu 'u' – 'bon', nu 'bun' (cuvântul 'bun' are alt sens).